Plimbare in Gradinile Edenului

Sunt momente in viata pe care ai dori sa le piezi in negura uitarii, momente de tandrete pe care sa le inramezi in galeria sufletului tau si momente care au gust de vesnicie dulce.
La gura intrarii in gara leneveau gingase cateva fire de lalele colorate si o bunica dolofana cu miros pregnant de ciocolata amaruie, asezata la adapost de briza putin cam puternica pe o paturica batraneasca. In amalgamul de fete grabite, calmul zambetului ei bland te soca cu puterea unei furtuni. Mainile batatorite de munca-i de o viata impleteau frumose panglici pentru ceea ce urma sa vanda, dar moleciunea lor putea starni cu usurinta lacrimi amare pentru cine avea rabdare sa o priveasca cu adevarat. Lua una dintre lalele de jos, si-o duse la piept si inchise ochii pentru o secunda. Trec mai departe si imi zambesc. Poate am sa ma intorc si am sa ii cumpar una dintre pretioasele comori.
Peronul 2 si ¼, ora 12:33
Trenul ajunge cu un suierat puternic, fortand calatorii sa se inghesuie catre usile vechi. Inaintez incet si cu bagare de seama la singurul bagaj pe care il luasem cu mine, un ghiozdan morfolit si murdar, pe care il folosem de mic copil. Trec cu ochii intredeschisi prin fumul gros de langa primul vagon si strang bluza in jurul umerilor. Din stanga se aude un “Mai repede, mai repede!” morocanos, indreptat cel mai probabil spre grupul extaziat de copii plecati in excusie cu tanara lor profesoara, o femeie uscativa si cu ochii de un albastru intunecat care le povestise pana atunci basme cu piticii din padurea unde aveau sa isi gaseasca cazare. Aceasta ii intoarce replica printr-o privire ascutita si se intoarce la micutii agitati de imbulzeala. “Cine nu este politicos si nu asteapta frumos sa intre va fi vizitat la noapte de zanele urechilor si or sa vi le fure.”, continua ideea pe un ton jos si visator. O fetita blonduta isi duse repede mainile la urechi si apasa cu putere. Inocenta gestului sau ma cutremura, insa scenele care urmara si explicatia rasului greu de barbat in varsta se pierdura, inlocuite fiind de imaginea compartimentelor mici si luminate. Imi ponderez posibilitatile si intr-un final intru in ultimul. Maretele mele aseptari de a da peste o companie placuta pana la destinatie fura spulberate dupa cateva minute de asteptare, insa calatorii profesionisti pleaca intotdeauna pregatiti cu romane groase precum niste caramizi si la fel de grele, ori cu volume subtiri de poezii pe care nu le pot intelege,  asa ca o cartulie grasuna cu coperta maron se ivi curand din rucsacul antic. Les Fleurs du Malade se dovedi o carte demna de asteptarile unui cititor avid, insa nu indeajuns de captivanta pentru un doritor de aventura. Citisem volumul de cateva ori, trecand in nenumarate momente in revista unul dintre poeme in special, La Muse Malade. Acordurile balsamice aproape ca se revarsau printre pagini si iti acaparau fiinta precum atingerea unei iubiri dar cu intelesuri ascunse si marsave.
Ma pauvre muse, hélas! qu'as-tu donc ce matin?
Tes yeux creux sont peuplés de visions nocturnes,
Et je vois tour à tour réfléchis sur ton teint
La folie et l'horreur, froides et taciturnes.
Le succube verdâtre et le rose lutin
T'ont-ils versé la peur et l'amour de leurs urnes?
Le cauchemar, d'un poing despotique et mutin
T'a-t-il noyée au fond d'un fabuleux Minturnes?
Je voudrais qu'exhalant l'odeur de la santé
Ton sein de pensers forts fût toujours fréquenté,
Et que ton sang chrétien coulât à flots rythmiques,
Comme les sons nombreux des syllabes antiques,
Où règnent tour à tour le père des chansons,
Phoebus, et le grand Pan, le seigneur des moissons.
Catifeaua verde care mi se paruse atat de urata la inceput, acum imi gadila talpile, iar leganatul sontanit al trenului purta plumb greoi pe ploapele mele deja dornice de intuneric. Am adormit cu gandul la zanele hoate care iti piteau avutiile atunci cand nu te comportai frumos, la zambetul celei care statea probabil cateva compartimente departare inconjurata de prichindei fericiti, la lalele zburatoare in drumul meu spre necunoscut si chipul batranei care imi bantuia linistea, apropiindu-se pana si in starea aceea de sublima incostienta cu vesnicele ei flori colorate. Nori de fum de trabuc se strangeau din cand in cand imprejurul meu, goniti fiind de fiecare data de dansul emblematic al unui vulpoi urat. Probabil o recompensa i s-ar fi potrivit de minune salvatorului meu mistic, insa ciorchinele de struguri pe care-l asteptam amandoi cu sufletul la gura se lasa asteptat, pana cand tovarasul fara grai se facu nevazut in departarea alba.
Un zgomot ascutit, lung de roti ce se ciondane voios cu sinele de tren ma trezi. Simtamantul unei plecari inoportune se instala precum un ghimpe de nesiguranta, insa in acelasi timp ma simteam mai libera ca niciodata. Nu stiam unde sunt, mai mult ca sigur ajunsesem la capat de linie judecand dupa lipsa de populatie si linistea generala ce se lasase asupra trenului. Cobor incet, cu atentie la putinele scari de la capatul vagonului si ridic mandra privirea. In fata mea se intindeau cat vezi cu ochii paduri singuratice, pline de viata microscopica si forfota de lighioane.
Aici avea sa inceapa un nou capitol in viata mea, scris pe foi albe incrustate. Ma destind pentru o secunda infima, multumita fiind de finalitatea unui plan neplanificat si observ privirea mirata din celalalt capat al peronului improvizat. Tanara profesoara.